ION SASSU - DUSOARA (nascut 19 oct.1915 - decedat 19 oct.2000)
CURRICULLUM VITAE

Scriitorul Ion Sassu – Ducsoara este întîiul din cei saisprezece copii ai Mariei si ai lui Vasile Sasu , gospodari din comuna Purcareni judetul Brasov.
Pe vremea reginei Maria , parintii scriitorului au fost alesi „cea mai fumoasa pereche din 7 sate” .
Mama Maria a fost medaliata ca „ mama eroina” .
Trei din fratii scriitorului s-au remarcat în domeniul artei : actorul Constantin Sasu din Craiova , actorul Emil Sasu din Constanta si scriitorul Vasile Sasu (din pacate plecat timpuriu din aceasta lume ) , care publica proza „ Craiasa linistei” .
Ion Sassu – Ducsoara s-a nascut la 19 octombrie 1915 în comuna Purcareni , judetul Brasov .
Purcareniul este un sat pitoresc la poalele muntilor Ciucas , aproape de minunata vale a Ducsoarei .
Tatal scriitorului , Vasile Sasu , om gospodar si cu vaza , a fost la un moment dat primarul comunei .
Scriitorul Ion Sassu – Ducsoara a fost membru activ al „ Asociatiei Scriitorilor din tara Barsei” .
Din 1946 a fost membru în „ Uniunea Sindicatelor de Artisti , Scriitori si Ziaristi”, avand carnetul semnat de Mihail Sadoveanu .
Din aprilie 1949 a fost secretar literar al „ Uniunii Scriitorilor” din Romania, fiind
delegat la conferinta de fondare a Uniunii Scriitorilor din Romania
A fost secretar literar al „ Filialei Uniunii Scriitorilor Brasov” peste cinci ani si în continuare membru în comitet .
În 1936 scriitorul debuteaza cu o lucrare în versuri „ Radacini” în
revista „ Plaiuri Sacelene” din jud. Brasov .
A colaborat la ziarul „ Tribuna” din Brasov , revista „ Învatamantul” , „ Gazeta Transilvaniei” , „ Foaie pentru minte , inima si literatura” seria a II – a , al caror redactor a fost pîna la încetarea aparitiei .
A mai colaborat la „Ardealul” si „Flori de crang” .
A publicat numeroase poeme în proza în diferite antologii , culegeri , caiete de literatura , almanahuri , reviste etc .
În timpul activitatii sale a organizat sezatori literare printre care cea din 1942 la Fagaras ,denumita „Marea sezatoare literara a scriitorilor ardeleni” unde au participat 17 scriitori din Ardeal si unde a luat pozitie împotriva „Dictatului de la Viena” .
A mai colaborat la Ziarul „Drum Nou” cu poezii , proza si o serie de articole folcloristice apreciate în mod deosebit de Ovidiu Papadima , într-unul din volumele Academiei de Studii si Cercetari de Istorie Literara .
În volumul „ Dictionar Cronologic de Literatura Romana” e mentionat cu cateva extrase din volumul de folclor “În luncile soarelui” .
În „Istoria literaturii de la începuturi si pana azi” , George Calinescu l-a mentionat la scriitori si poetii tineri.
A fost membru în Asociatia Astra , precum si în comitet pana la desfiintare .
S-a simtit profund legat de Ion Pas, Gala Galaction , G. Calinescu , Ionel Teodoreanu , Szemler Ferenc ,Ion Colan , Gh .Tulbure , Valeria Braniste – Caliman si Mardare Mateescu , Sextil Puscariu , Petre Homoceanu , Copilu Cheatra , Dan Tarchila , Grigore Cojan si Mardare Mateescu, scriitori si poeti romani.

In perioada 1959 - 1989 a publicat diferite lucrari cu caracter social, uman si despre natura

Volume aparute:

  • Poeme”, Editura Unirea, Brasov,1947
  • Veverita lui Manea” ( proza pentru tineret ), Editura Tineretului , Bucuresti , 1953
  • Balada Înfratirii” , Casa de Creatie , Brasov , 1957
  • Folclor poetic din sudul Transilvaniei
  • În luncile soarelui”, Casa de Creatie , Brasov , 1968
  • Poiana narciselor”, Editura Bractours , Brasov , 1992
  • Musafirul de dimineata”, Editura Tipocart , Brasov , 1995
  • Comoara lui Carole”, Editura Tipocart , Brasov , 1995
  • Profeticul Maine”, Editura Transilvania , Brasov , 1997
  • Talcuri pe ecran”, Editura Dealul Melcilor , Brasov , 2000

"In luncile soarelui"

"Poiana narciselor"

"Comoara lui Carole"

"Profeticul Maine"

"Talcuri pe ecran"

CRUCIFICARI

Si a cazut un fulger
Sau steaua , nu mai stiu ,
Suceste bine cheia
si strnge-te-n sicriu .

Nu mai te îmbie vremea
si nu mai creste-n prunci
Decat cu pogorare
În bice si porunci .

De-atat belsug de grindini
Cate – au cazut de sus ,
Un bici e orice fulger
si sta sub bici iisus .

În mohorat pretoriu
Cloceste bezna goala .
O rastignire noua
si iar ... Pilat se spala !

Parelnic glasu – asuda ,
Precipitat sub bolti
si iar albeste – un ranjet
Încremenit pe colti .

În lipsa de – orice pricini
si – n lipsa de calai ,
Luati – l , preamariti – l
si rastigniti – l voi !

El , din cutitul crucii
Înduiosat de toti :
- O , Tata ! Aceeasi pleava
De farisei si hoti !

 

GRADINILE

Mi-apropii uimit gradinile de sus .
Curg în vibratii cate s-au tot dus
si-înmugurind petale saparate ,
de toate rastignirile sub luna
materia , mahnita , se razbuna .
Udate au fost cu lacrimile toate
Atatea desfrunziri cate trecura .
Cu toamnele ce le-am cules pe rand ,
Mereu , nedeslusita lor faptura
M-a strabatut . Iar eu , sperand , sperand ,
Mi-apropii uimit gradinile de sus .
O , fi-vor toate , cate s-au tot dus ?

 

PARABOLA

Semenul meu ,
Între talhari a cazut
si-l coplesira loviturile lor
Dar ranile lui nu se vad .

Sunt mult mai imense si-adanci
De cum pilda le stie ...
si zace lovit între semenii lui ,
Dar nici un samarinean milostiv,
Pe drumul de la Ierihon
nu coboara
cu un miraculos untdelemn .

La ce bun ?
O trauma psihica ,
Cu-acest unguemt nu cedeaza !
Talharii ,în pas cu stiinta
Tehnica lor , uluitor si-o perfectionara
si ei îsi cunosc meseria !

Semenul meu
Între talhari a cazut
si-l coplesira loviturile lor .
Zace lovit între semenii lui ,
Dar fiecare trece ferit
în seaua
mult mai comoda
decat un risc iminent .

Talharii au mana abila
si lunga ...
Sa te pui rau cu ei
pentru o parabola ,
fie ea chiar si divina ?

si totusi ,
Daca nici un samarinean
Nu risca macar un strop de iubire
Moare semenul meu .

 

Din volumul de fabule TALCURI PE ECRAN

PRIETENUL

Un vierme , parasind culcusul ,
zorea pe trunchiul neted cu urcusul .
Marul în parga , sus pe creanga ,
se clatina în varf ca o talanga .

- O , fiule – al livezii , îti ofer
prietenia mea , un giuvaer
Ca unul ce adulmeci înaltimile ,
desprins cu verbul si cu stimele ,
tu stii al prieteniei pret
si –aroma de altoi sau paduret .
Probabil chiar pe Cicero îl stii ,
Tribunul marei prietenii ,
ori geometrul care – n stih de aur ,
prietenia si – o facu tezaur .
De – aceea jur , de dragul tau , vecine ,
m – as cuibari alaturea de tine
si fara preget mi – as croi o borta ,
cat mai lipit de vegetala ta aorta .

La vorbe – urzite cu citate dese ,
cugeta marul : ce sentimente – alese !
Deci zvarcolindu – si în inele dindaratul ,
a disparut în miezul bun , cumatrul ,
s – a – înstapanit în casa omului ,
de parca însusi era fiul pomului .
Ba , pe furis taie de sub sudura
chiar firicelul lui de legatura ,
încat lipsit si rupt de seva mama ,
ne mai fiind de nici o zeama ,
la – ntaiul vant cazu pe jos
un mar zbarcit si gaunos .

- E clar , frunzisul sopti ,
gandind la declaratiile – i ferme ;
ce soi de prietenie poate fi
între un mar si – un vierme ?! …

 

OMUL DIN JILT

sedea în scaunul puterii
peste un palc , omul tacerii .
Mai – marii socoteau , pe drept ,
tace adanc , e un întelept ,
cum ne povatuie degrab
talcul proverbului arab .
Floare , ganganie sau pom
îl stiau om , ca orice om ,
cand schiopatand intra – n odaie ,
o batranica cu o foaie .

- Om bun , trufia n-a luat aminte
porunca noua si cuminte !
Omul din jilt , ( i – a nazarit ?)
nici n-a clipit , nici n – a clintit .
- Asa ? Se – nversuna muierea ,
ma scoti afara cu tacerea ?
Ce – mpungi cu – orbitele în ceata ,
doar ti – am vorbit fata la fata ?

Cand îl smuci de bracinari ,
se rasturna de pe spatar .
Tacutul teapan ca o lada
suna ca omul de zapada ,
iar cand îl scutura de – o mana
cazu o traista de tarana .
- Cum , esti doar bulgare de lut ?
De necrezut , de necrezut !

Cand inima – ti deschizi unui tacut
Vezi daca nu – i omul de lut ? ! …

 

Volumul de versuri “POIANA NARCISELOR”

CROCHIU PE POSTAVARU

Din tarcurile noptii
Cad stelele în dungi
De salti picioru – n culme ,
Usor crezi ca le – ajungi .

Dar ele – n traiectorii
Se tes peste Brasov
si colo jos , în salbe ,
Ard galben , roz sau mov .

 

MELCUL

Cabana –si cara singur
Modest si ganditor .

Traieste filozoful
Pe propriu – i picior .

De – nalta periscoape
Nainte si – napoi ,

Sfideaza spatiul , timpul ,
Trecand pe langa noi .

 

NEÎNVINSE

Neînvinse suie padurile – n munti
ca vantul ce suiera – n ferigi ,
mereu în asalt îndraznind
ca vulturii cu ochii lor sferici.

tarana – mpletind – o , adanci radacini
ca niste turme flamande
pasc însasi vigoarea strabunilor mei
tanjind dupa vremuri mai blande .

Neînvinse umbla padurile – n munti
ca ceturile dese si sure .
Frunzisul cand suna – i poemul bunilor mei
strarniti din strafund de padure .

Scînteietoare suie padurile – n munti
ca strigatul vremilor mele .
Cîntarea lor tînara inunda în timp
ca apele fluviului , grele .

 

DYOGENE

De mult , în vremuri padurete
Sub portic antic , policrom ,
Barbos si singur prin piete
Batrînul Dyogen cata : “ Un om ! “

Dar în dogitul lui butoi
El sta si azi ca o sfidare ,
Fulgerand bezna pîn la noi
Cu mucul lui de lumînare .

 

CINA

Plîngi Doamne , singur ?
În lume e tîrziu
si cerul – n ploi si vremuri
se desfoaie .
Am sa desfac mantaua mea
de ploaie ,
ca tare – i noapte – n lume
si Te stiu
ca pentr – un gand
care – ti strigase tie ,
faci haul drum
si fumul vesnicie .

si de – ai picat
la ceasul meu de seara ,
încing o vatra buna
de popas .
E casa Ta , ca si odinioara ...
În lume e tîrziu
si nu te las .


User Agreement
© 2000-2004 Octavian Eugen Sassu-Ducsoara Developed by Bogdan Morar