(nascut 19 oct.1915 - decedat 19 oct.2000)
Scriitorul Ion Sassu-Ducşoara este întîiul din cei saisprezece copii ai Mariei si ai lui Vasile Sasu, gospodari din comuna Purcareni, judetul Brasov. Pe vremea reginei Maria, parintii scriitorului au fost alesi `cea mai fumoasa pereche din 7 sate`. Mama Maria a fost medaliata ca mama eroina. Trei din fratii scriitorului s-au remarcat în domeniul artei:
actorul Constantin Sasu din Craiova
actorul Emil Sasu din Constanta
scriitorul Vasile Sasu
(din pacate plecat timpuriu din aceasta lume), care publica proza
`Craiasa lacului`.
Ion Sassu-Ducşoara s-a nascut la 19 octombrie 1915 în comuna Purcareni, judetul Brasov. Purcareniul este un sat pitoresc la poalele muntilor Ciucas, aproape de minunata vale a Ducsoarei. Tatal scriitorului, Vasile Sasu, om gospodar si cu vaza, a fost la un moment dat primarul comunei. Scriitorul Ion Sassu-Ducşoara a fost membru activ al
`Asociatiei Scriitorilor din tara Barsei`.
Din 1946 a fost membru în
`Uniunea Sindicatelor de Artisti, Scriitori si Ziaristi`, avand carnetul semnat de
Mihail Sadoveanu. Din aprilie 1949 a fost secretar literar al
`Uniunii Scriitorilor` din Romania, fiind delegat la conferinta de fondare a
`Uniunii Scriitorilor din Romania`. A fost secretar literar al
`Filialei Uniunii Scriitorilor Brasov` peste cinci ani si în continuare membru în comitet. În 1936 scriitorul debuteaza cu o lucrare în versuri
`Radacini` în revista
`Plaiuri Sacelene` din jud.Brasov. A colaborat la ziarul
`Tribuna` din Brasov, revista
`Învatamantul`,
`Gazeta Transilvaniei`,
`Foaie pentru minte`,
`Inima si literatura seria a II-a`, al caror redactor a fost pîna la încetarea aparitiei. A mai colaborat la
`Ardealul` si
`Flori de crang`.
A publicat numeroase poeme în proza în diferite antologii, culegeri, caiete de literatura, almanahuri, reviste etc. În timpul activitatii sale a organizat sezatori literare printre care cea din 1942 la Fagaras ,denumita
`Marea sezatoare literara a scriitorilor ardeleni` unde au participat 17 scriitori din Ardeal si unde a luat pozitie împotriva `Dictatului de la Viena`. A mai colaborat la ziarul
`Drum Nou` cu poezii, proza si o serie de articole folcloristice apreciate în mod deosebit de
Ovidiu Papadima, într-unul din volumele
`Academiei de Studii si Cercetari de Istorie Literara`.
În volumul
`Dictionar Cronologic de Literatura Romana` e mentionat cu cateva extrase din volumul de folclor
`În luncile soarelui`. În
`Istoria literaturii de la începuturi si pana azi`, George Calinescu l-a mentionat la scriitori si poeti tineri. A fost membru în
`Asociatia Astra`, precum si în comitet pana la desfiintare.
S-a simtit profund legat de
Ion Pas, Gala Galaction, G. Calinescu, Ionel Teodoreanu, Szemler Ferenc, Ion Colan, Gh .Tulbure, Valeria Braniste Caliman si Mardare Mateescu, Sextil Puscariu, Petre Homoceanu, Copilu Cheatra, Dan Tarchila, Grigore Cojan si Mardare Mateescu, scriitori si poeti romani. In perioada 1959-1989 a publicat diferite lucrari cu caracter social, uman si despre natura.
Volume aparute:
Veverita lui Manea
(proza pentru tineret), Editura Tineretului, Bucuresti
Poeme
Editura Unirea, Brasov
Balada Înfratirii
Casa de Creatie, Brasov
Folclor poetic din sudul Transilvaniei
,
1960În luncile soarelui
Casa de Creatie, Brasov,
1968Poiana narciselor
Editura Bractours, Brasov,
1992Musafirul de dimineata
Editura Tipocart Brasov,
1995Comoara lui Carole
Editura Tipocart Brasov,
1995Profeticul maine
Ed. Transilvania Expres,
1997Talcuri pe ecran
Editura Dealul Melcilor, Brasov,
2000
CRUCIFICARI
Si a cazut un fulger
Sau steaua, nu mai stiu,
Suceste bine cheia
Si strange-te-n sicriu.
Nu mai te îmbie vremea
Si nu mai creste-n prunci
Decat cu pogorare
În bice si porunci.
De-atat belsug de grindini
Cate–au cazut de sus,
Un bici e orice fulger
Si sta sub bici Iisus.
În mohorat pretoriu
Cloceste bezna goala.
O rastignire noua
Si iar... Pilat se spala !
Parelnic glasu – asuda,
Precipitat sub bolti
Si iar albeste – un ranjet
Încremenit pe colti.
În lipsa de–orice pricini
Si–n lipsa de calai,
Luati–l, preamariti–l
Si rastigniti–l voi !
El, din cutitul crucii
Înduiosat de toti :
O, Tata ! Aceeasi pleava
De farisei si hoti !
GRADINILE
Mi-apropii uimit gradinile de sus.
Curg în vibratii cate s-au tot dus
Si-nnmugurind petale saparate,
De toate rastignirile sub luna
Materia, mahnita, se razbuna.
Udate au fost cu lacrimile toate
Atatea desfrunziri cate trecura.
Cu toamnele ce le-am cules pe rand,
Mereu, nedeslusita lor faptura
M-a strabatut. Iar eu, sperand, sperand,
Mi-apropii uimit gradinile de sus.
O, fi-vor toate, cate s-au tot dus ?
PARABOLA
Semenul meu,
Între talhari a cazut
Si-l coplesira loviturile lor
Dar ranile lui nu se vad.
Sunt mult mai imense si-adanci
De cum pilda le stie...
Si zace lovit între semenii lui,
Dar nici un samarinean milostiv,
Pe drumul de la Ierihon
Nu coboara
Cu un miraculos untdelemn.
La ce bun ?
O trauma psihica,
Cu-acest unguemt nu cedeaza !
Talharii,în pas cu stiinta
Tehnica lor, uluitor si-o perfectionara
Si ei îsi cunosc meseria !
Semenul meu
Între talhari a cazut
Si-l coplesira loviturile lor.
Zace lovit între semenii lui,
Dar fiecare trece ferit
În seaua
Mult mai comoda
Decat un risc iminent.
Talharii au mana abila
Si lunga...
Sa te pui rau cu ei
Pentru o parabola,
Fie ea chiar si divina ?
Si totusi,
Daca nici un samarinean
Nu risca macar un strop de iubire
Moare semenul meu.
PRIETENUL
(din volumul Talcuri pe ecran (2000))Un vierme, parasind culcusul,
zorea pe trunchiul neted cu urcusul.
Marul în parga, sus pe creanga,
Se clatina în varf ca o talanga.
- O, fiule – al livezii, îti ofer
Prietenia mea, un giuvaer
Ca unul ce adulmeci înaltimile,
Desprins cu verbul si cu stimele,
Tu stii al prieteniei pret
Si–aroma de altoi sau paduret.
Probabil chiar pe Cicero îl stii,
Tribunul marei prietenii,
Ori geometrul care–n stih de aur,
Prietenia si–o facu tezaur.
De–aceea jur, de dragul tau, vecine,
M–as cuibari alaturea de tine
Si fara preget mi–as croi o borta,
Cat mai lipit de vegetala ta aorta.
La vorbe – urzite cu citate dese,
Cugeta marul: ce sentimente–alese !
Deci zvarcolindu–si în inele dindaratul,
A disparut în miezul bun, cumatrul,
S–a înstapanit în casa omului,
De parca însusi era fiul pomului.
Ba, pe furis taie de sub sudura
Chiar firicelul lui de legatura,
Încat lipsit si rupt de seva mama,
Ne mai fiind de nici o zeama,
La–ntaiul vant cazu pe jos
Un mar zbarcit si gaunos.
- E clar, frunzisul sopti,
Gandind la declaratiile–i ferme
Ce soi de prietenie poate fi
Între un mar si–un vierme ?!
OMUL DIN JILT
Sedea în scaunul puterii
Peste un palc, omul tacerii.
Mai–marii socoteau, pe drept,
Tace adanc, e un întelept,
Cum ne povatuie degrab
Talcul proverbului arab.
Floare, ganganie sau pom
Îl stiau om, ca orice om,
Cand schiopatand intra–n odaie,
O batranica cu o foaie.
- Om bun, trufia n-a luat aminte
Porunca noua si cuminte !
Omul din jilt, ( i–a nazarit ?)
Nici n-a clipit, nici n–a clintit.
- Asa ? Se–nversuna muierea,
Ma scoti afara cu tacerea ?
Ce–mpungi cu–orbitele în ceata,
Doar ti–am vorbit fata la fata ?
Cand îl smuci de bracinari,
Se rasturna de pe spatar.
Tacutul teapan ca o lada
Suna ca omul de zapada,
Iar cand îl scutura de–o mana
Cazu o traista de tarana.
- Cum, esti doar bulgare de lut ?
De necrezut, de necrezut !
Cand inima–ti deschizi unui tacut
Vezi daca nu–i omul de lut ? ! …
CROCHIU PE POSTAVARUL
(din volumul Poiana narciselor (1992))Din tarcurile noptii
Cad stelele în dungi
De salti picioru–n culme,
Usor crezi ca le–ajungi.
Dar ele–n traiectorii
Se tes peste Brasov
Si colo jos, în salbe,
Ard galben, roz sau mov.
MELCUL
Cabana–si cara singur
Modest si ganditor.
Traieste filozoful
Pe propriu–i picior.
De–nalta periscoape
Nainte si–napoi,
Sfideaza spatiul, timpul,
Trecand pe langa noi.
NEINVINSE
Neînvinse suie padurile–n munti
Ca vantul ce suiera–n ferigi,
Mereu în asalt îndraznind
Ca vulturii cu ochii lor sferici.
Tarana–mpletind–o, adanci radacini
Ca niste turme flamande
Pasc însasi vigoarea strabunilor mei
Tanjind dupa vremuri mai blande.
Neînvinse umbla padurile–n munti
Ca ceturile dese si sure.
Frunzisul cand suna-i poemul bunilor mei
Strarniti din strafund de padure.
Scanteietoare suie padurile n munti
Ca strigatul vremilor mele.
Cantarea lor tanara inunda în timp
Ca apele fluviului, grele.
DYOGENE
Demult , în vremuri padurete
Sub portic antic, policrom,
Barbos si singur prin piete
Batranul Dyogen cata: 'Un om !'
Dar în dogitul lui butoi
El sta si azi ca o sfidare,
Fulgerand bezna pan' la noi
Cu mucul lui de lumanare.
CINA
Plangi Doamne, singur ?
În lume e tarziu
Si ceru–n ploi si vremuri
Se desfoaie.
Am sa desfac mantaua mea
De ploaie,
Ca tare–i noapte-n lume
Si Te stiu
Ca pentr–un gand
Care–ti strigase tie,
Faci haul drum
Si fumul vesnicie.
Si de–ai picat
La ceasul meu de seara,
Încing o vatra buna
De popas.
E casa Ta, ca si odinioara...
În lume e tarziu
Si nu te las.
40 - 0721.477.107
Lucrari aflate in patrimoniul fundatiei
english
francais
